a murit yaron amati
avea vîrsta mea poate puțin mai
multe viori în ochi decît
mine poate de aceea a murit el
îmbrățișat feciorelnic de săgeată
și nu eu poate ideile noastre
ca o bucată de cer pe care
o sudezi la umeri a murit înainte
de mine cu aceeași ironie pe buze sparte
sărutul nevestei lipită de mine ca un fel de război
instinctual în kibuțul epidermei noastre
de pînză albă cu multe dungi
cu nesfîrșite dungi albastre a murit
iar eu mă visam pescar pe kineret
și mirosea a pește sion printre degete
treceau firele apei ca niște schije
în mine se pierdea yaron amati