știu că mi-e frică de moarte și asta îmi face bine. mă face să trăiesc cu furie.
fiecare zi e o cădere în gol. știi sunetul acela când cazi în picioare iar pelvisul îți intră în stomac din cauza șocului. asta e doar trezirea.
primul gând. vreau să merg în peru să mestec frunze de coca. știu că mi-e frică de moarte ea crește des acoperind toate cărările mâinile mele macete care taie necontenit rădăcinile într-o zi voi arăta lumii cum se moare în machu picchu.
deocamdată pielea îmi cade și cancerul se extinde mâinile mele sunt cioturi cu bandaje albe și bandaje verzi
al doilea gând. o tavernă în port. mănânc fructe de mare n-am mâncat niciodată fructe de mare. briza cade ușor peste fețele pământii peste circul din apropiere peste femeile ascultătoare. beau pentru fețele pământii și pentru femeile ascultătoare. tu ai plecat cu pescarii de perle mi-ai scris ca o duci bine uneori ești cam tristă. beau pentru tine și pentru pescarii de perle uneori o duc bine alteori sunt cam trist.
Comentarii
Virgil -
emilian scrie bine. textul trădează experiența scrisului. și talent. partea canceroasă din mijloc parcă încă nu se integrează perfect dar textul te urmărește.
Aranca -
...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
emiemi -
Marina, Virgil, multumesc de opinii, am operat citeva modificari. Si vreau sa fac niste precizari suplimentare. Probabil, la un moment dat, am exercitiul scrisului si talent, deficitar sunt insa la tehnica. Si cind ma refer la tehnica ma refer la unitatea unui text, atit ideatica, dar si structurala. Poate pe de o parte, pentru ca textele mele sunt colectii de starii, fara a fi macerate prea mult. Pe de alta parte, de cele mai multe ori revenirea asupra unui text nu prea e pe gustul meu(desi ar fi necesara) pentru ca imi lipseste obiectivitatea taierii in carne vie.
Ioana Dana Nicolae -
Mie îmi place coaja, adică: "știu că mi-e frică de moarte și asta îmi face bine. mă face să trăiesc cu furie."(aproape sublim!) și partea finală. În timp vei mai așeza textul...
emiemi -
Ioana Geacar, multumesc, probabil, in timp se va aseza, va prinde si coaja si miez consistent.