Valiza se deschide, inutilul anului trecut, pe strapontinele coliviilor primei juneți, primăvara
fară de vârstă revine in piața goală privind gura cu aceiași dinți, același pahar de cristal cioplit cu inițială mare. Deodată doi domni se opresc, față in față, unul în profilul primului, privire groasă. Coafura în circuit feciorelnic închis, globulă nervoasă timidă, fericirea arestaților. Si ca-ntr-o pasionată cursă devorăm tot ce a rămas să știim. Cei doi domni poartă bărbi pavoazate. In clătinare, dinții-s gata să muște. Moartea în buzunare, cheia e în buzunar. Cel cu ochiul agil plin de viață, domnul AA presupune că va intoxica sticlele din nori. Cei doi domni schimbă cuvinte despre umanitate și ipotezele sale. Grilajul care inconjoară limbajul fiind strâmt și sărac. Nu le tremură un mușchi. Nu fac zgomot căci frunzele, pomii iarba și grăunțele poartă mănuși de lână. Obișnuință și curățenie! Bărbatul presară plânsete printre bărbați. Orice frază recitată cu "uite" spre sfârșit este profitabilă. Viața își roade buzele, rogojina de șters picioarele se tocește.
Unghiile se prepară de moarte prin manichiură. Domnul AA își continuă dictarea. Cei doi domni nu știu de fapt nimic. Continuând plimbarea, ca o lacrimă de zahăr care nu-și schimbă vibrația latentă sub nervul limbii, mulțumită vis-a-visului anihilat. Cei doi domni se reîntorc la ei acasă, locuiesc ambii în același hotel.

***

Ridică-ți fusta și morala pune-ți oțet pe genunchi
tatuaje locale, girantele mângâieri, mângâieri și suspine
botul tau ros de barba mea de os
nu cred, nu te cred. porți provocante sutiene de vânt
nu bei, nu țipi, nu piele, nu rang
treci prin gaura capitonată cu veșted granulat în batistă..
mănânci batista cu lacrimi cu tot..
ma diseci, ma trupuiești cu trup parașutat în aerofagă fagie

gudurate scheme alambicate în zgomot de fanfară
în lupte pasive, te-ai întors toată fund la mine
fluturând un bilet de avion, o bancnotă cu trei cristale,
paralela 45 și unghiul tău ravenă muntoasă.
telefonul, sună religios..
alooooo zici și împletești un fular de sconc, ravagiu și sinucidere.

***
Nota traducătorului:

Uneori să ne întoarcem prin timp mergând cu spatele. Ca un animal asimetric, baletul vorbelor, zgomotul de fond ne înalță, ne biciuie spiritul întinsul arc de pușcă atemporală. Acționăm și Admirăm. un cititor nepriceput ar arunca și cartea și pantoful. E mai simplă o călătorie mentală, caloriferul deschis, zigzagul minții pure, toate acestea făcute dintr-o caramea subtilă ce ți se topește pitită în gură..

***

Tristan Tzara-Monsieur AA L'antiphilosophe 1949
Tehnica: Yigru Zeltil
Dec 2009