e-un fel de-a roti lanterna prin pomi
nu-i frică, mişcarea e mult mai amplă
şi am din ce în ce mai multă încredere în mine
e-aproape vară şi nu se mai termină florile

acolo sus ţi se sfâşie hainele
balansez înapoi prin fumul subţire

oricum nu mă intereseaza nimic din câmp
împletesc roboţei din sârme colorate
îi las pe drum şi nimeni nu ştie
că au nevoie de-acelaşi lucru

izbesc şi se-ntoarce înapoi
niciodată destul de vară de cald sau măcar de bine
lipit la un loc
un stol de lilieci se-nalţă
înapoi pe-un horn învechit

îmi termin mărul în urma oricui
şi ghicesc
de ghiozdanul din faţă e prinsă o fată
şosetele-i sunt mulate până sus
gustul prea dulce se-amestecă încet
a fost o stare de bine

scânceşte-un căţel şi mă uit cum târăşte lesa
încă puţin şi-ajungem total întâmplător
să tragem de-acelaşi mănunchi de chei
eu simt prin orice

simt cum s-a spart o fereastră de sus
în sclipirea aceea am intrat
ştiind că-mi va fi foarte sete
apoi s-a uscat şi ultimul cireş la care mă-ntindeam
a fost din nou o stare de bine
o mână de nisip peste lucruri

pe vremuri legau mână mortului de clopot
se putea trezi în prima zi
s-au trezit atâţia
şi n-au avut o lumină