sahara noaptea
eram departe de cel care te văzuse
lângă motel
plină de noroiul camioanelor
într-o lumină de bureți proaspeți
moi și otrăvitori
sahara noaptea
îmi aminteam cum am sărit de pe stâncă
în ocean
căderea mă despica de boală
o lovea undeva în urmă
apoi penetrarea frigului
sufocantă dar
primitoare ca arcadele

sahara noaptea
îmi imaginez cum înaintează focul
într-o coală parafată
o face scrum
și o ridică în eter
iar eu sunt iarăși sănătos