Dor de-o femeie-n toamna lungă
Să-mi tulbure tăcerea pasul ușor
Gândurile la inimă să-i ajungă
În noaptea cu vise din foișor.

Pe câte zile stăpân pot să fiu
Cercuri verzi gasesc în trup
Urc în cerul lăptos sidefiu
Când crengile uscate se rup.

Las trecerea liberă departe
O poartă săpată-n piatră dură
De lumină nu mă va desparte
Iarna va fi plină de căldură.

Deseori văd în oglindă pe mama
Pun notele-n cântecul viorii
Femeia sparge-n cioburi teama
Curg zilele în ciuturile morii.

.