în fiecare dimineaţă
la plecare
îţi înşiretam încălţările
cu mâini şiroind de vise
cum odinioară
Isus îngenunchiat
spălând picioare
sfinţise

călcând tu mereu pe dragoste
ziceam
poate se-ndumnezeia ţărâna

ştiam
n-ai să poţi
ucide la infinit
calea îngerilor
nici mâna

ei cu ce ţi-au greşit?