trebuia să mi se-ntâmple şi mie
toţi trecem prin momente grele
am îmbrăcat costumul negru
tocmisem trei nori la faţa locului
să plângă în locul meu
pe urmă mi-am tras faţa aceea abătută
o cunoaşteţi foarte bine
e cea obişnuită
şi-am pornit la drum
pe-al ei
ultimul
no acu io i-am zis de ceva vreme
cât crezi c-ai să mai rezişti
ai şi tu o vârstă
venerabilă
ş-apoi mă cam săturasem
stătea prea aproape
îmi lua respiraţia
n-a vrut deloc să înceteze
muncea prea mult
făcea ore suplimentare
până la urmă s-a dus
nimeni n-ar fi rezistat la ritmul acela
… s-o odihnească
ştiu nu e frumos dar
mă bucur

mi-a murit tristeţea