rază de noapte,
cum îmi tulburi tu gândurile
cercuri-cercuri,
ca o piatră ce cade adânc... până în cer.
port multe zile scufundate în mine
cu încărcătura lor inutilă,
pescari și furtuni... și
oameni care își oglindesc abătuți
chipurile.
vorbele lor se așează precum frunzele
vorbele lor mă dor ca o simplă povară
mă visez printre pietre de moară,

vino Doamne, mergând pe mine!