Se dezlănțui o furtună
valurile frîng pînza corăbiei
aripă-n zbor spre țărmuri străine
mi-am luat cu mine răzvrătirea
și ne-am ascuns în pod
i-am spus:
vom face lucrul cel mai interzis
vom citi o poveste
dintre manuscrise roase de timp
o carte într-o scriere necunoscută
îmi grăia prin imagini
despre fica cea mică
a negustorului bogat rătăcit peste mări și țări
căutînd să-i aducă mezinei
floarea cea mai roșie
promisese
dar se dezlănțui furtuna
și valurile frîng pănza corăbiei
aripă-n zbor spre țărmuri străine
în somn gustul lacrimilor
amurgul răscolit de rafale de vînt
printre zdrențe de nori eternul călător
căutîndu-și pelerina și toiagul
pierdute
după o mie de ani
m-am trezit
nimic nu mai este
nici podul, nici amurgul
doar gustul sărat
și ploaia
care bate darabana în geam
noapte de noapte
Comentarii
alma -
Este puțin forțat scris "lucru-l vom face". Ai o greșeală de typo: "fica". Ca și cititor, aș fi găsit mai interesant un final care să mimeze, nu și să expună trecerea timpului.
Younger Sister -
Am corectat, mulțumesc. Promit să mă mai gîndesc la final. (Mi-a fost dor de tine Alma!)