Mice venea în gară la toate trenurile
el nu aștepta oameni
el aștepta să le vină numele
cînd mi-au trecut la cap linia de unire
semnul celor fără anotimp
Mice și-a trimis umbra pe peron
umbra lui Mice nu era o umbră oarecare
altfel nu ar fi stat în ploaie
îmbrăcată în haine de sare
da umbra lui nu era o simplă mască overlay
avea ștaif avea detalii
bunăoară floarea de salcîm
în buzunarul de la piept
ori ceasul de la mînă
cu care își măsura trăirea pe caldarîm

ne-am strîns în brațe
ne-am bucurat un pic cu tristețe
haina umbrei începuse
să se topească pe la mîneci
îi vedeam deja butonii din sticlă de la cămașă
floarea de salcîm era acum
doar o batistă de primăvară
destrămată la colțuri de atîta la revedere
stai spunea umbra
stai să-mi dau ceasul înapoi
vezi în ultima vreme
mă trec așa de repede așa de repede
nu cunoști tu un doctor de umbre
aici mi-au spus să merg în țările calde

am tras umbra mai la lumină
sub un felinar
hai să-ți văd albul ochilor
- bună seara domnule Mice a spus o femeie
ce își lua adio de la rochia-i de fată
perdea la fereastra unui vagon
îndrăgostiții se legau de ceață
cu trupurile lor subțiri
se lăsau duși unde-i mîna sărutul
Brîncuși tocmai aștepta un transport de piatră
la linia doi
în lipsă cioplea un stîlp de casă pe ilic –

dar nu ai nimic am mințit
albul ochilor albul ochilor e
în albul ochilor se citesc cel mai bine
nuanțele de gri
ai și culoare-n obraji
ce umbră mai are culoare
în ziua de azi?
și apoi o umbră se caută la doctor
numai prin stăpînul ei
pe el îl pun la raze
pe el îl apasă pe piept
el deschide gura
a mic de mînă
a mare de tipar
a mic de mînă
a mare de tipar

vai s-a jeluit umbra vai mie
nu ai aflat?
o tu chiar nu ai aflat!
eu pe mine ție mă dau
acum și-n toamna toamnelor amin
Mice e la masa tăcerii
așteaptă cuvîntul