nu mai pot să-mi țin ochii deschiși pe stradă
lăcrimez pentru fiecare pas din piață
cineva din mine varsă amfore fără fund
lăsând în urmă o dâră subțire
mi se pare că sinapsele mă fentează
îngerul tulbură apa
dar eu ajung la fântână mereu ultima
umerii mi se ascut iau forme de garduri
slăbesc și ce e ciudat tu îmi spui că m-am împlinit
nu știu ce vezi
eu nu simt nimic palpează pișcă înțeapă
la cine te uiți când te uiți așa la mine
mi-e rușine că nu-mi mai amintesc o mulțime de lucruri
cum ne-am întâlnit
când mi-ai lăsat pe masă brândușe
cum ne-am certat prima dată
cum ne-am pus coarne
cum am plâns
mă umplu de sânge inutil
am probleme de circulație
cum aș putea să-mi rog frumos hematitele
știți n-ați vrea să rămâneți câteva clipe locului
de ce te miri că-mi lipsește un sân
iar celălalt mai are puțin și dispare și el
nu știi că cineva din mine îi roade non-stop
îmi desface paturi unul de zăpadă unul de foc
ba mă strânge între ele ca-ntr-o menghină
ba mă pune să sar dintr-unul în altul
pentru public
mă prinde de-o mână și haț
mă piaptănă îmi cântă mă împletește
nu nu mai pot
acum mi-ar fi de ajuns să mă topesc
într-o coloană infinită cu mercur
uitată-n termometrul din gura unui alt bolnav
Comentarii
francisc -
spunea Mircea cam asa: "mi-e frica de tine, ai sani, de pilda/ai tupeu" cred, dupa cum recunoasteti, ca ar tb, daca nu sunteti in posesia lor, sa le procurati cat mai repede.... in afara de cateva sclipiri, un text neimpresionabil cu sinceritate, al dvs, francisc
Cristina -
e un text palid. poate prea cuminte.poate prea lung.ultimele versuri par a sugera ceva, dar nu prea se leaga intre ele. tu sa te topesti intr-o coloana infinita cu mercur care si ea la randul ei se afla intr-un termometru care si el e in gura unui bolnav. parca ar fi pestii din Iona lui Marin Sorescu, dar cum poti tu, cum poti fi atat de linistita, cum iti pot fi deajuns oare aceste lucruri cand te afli in acest univers inchis:"mi-ar fi de ajuns să mă topesc". nu simti nevoia de evadare, nu vrei sa vezi ce se afla dincolo?. spui "nu nu mai pot" dar e atat de slab si atat de fals fiindca nu exprima ceea ce urmeaza. s-apoi cum poate fi o "coloana infinita" cand se afla in limitele impuse de termometru care si el e in gura de bolnav. mi se pare absurd. nu poate fi nicidecum infinita.in rest poezia, nu cred ca aceasta e poezie, ar putea fi lucrata. "mă prinde de-o mână și haț mă piaptănă îmi cântă mă împletește nu nu mai pot"- uite si versurile acestea. nu spun nimic. sunt doar ca sa fie si ca sa fie poezia mai lunga. nu are nici un fir poetic, nu sensibilizeaza.incepi oarecum poetic, termini cum termini, am explicat mai sus, si pui in mijlocul acestui text o gramada de versuri care nu-si au rostul, de exemplu astea: "eu nu simt nimic palpează pișcă înțeapă la cine te uiți când te uiți așa la mine mi-e rușine că nu-mi mai amintesc o mulțime de lucruri cum ne-am întâlnit când mi-ai lăsat pe masă brândușe cum ne-am certat prima dată cum ne-am pus coarne cum am plâns mă umplu de sânge inutil am probleme de circulație cum aș putea să-mi rog frumos hematitele știți n-ați vrea să rămâneți câteva clipe locului"
Aritmosa -
Îmi pare rău că nu ați găsit mai nimic pe aici. Oare de ce ați petrecut timpul comentând?... Cred că autoarea a intenționat să exprime mai degrabă o rugă profană. Mon cousin, c’est vrai, pentru tine ar fi nevoie poate de niște pomelos pentru a simți un tremurat cât de mic? Nu asta a fost intenția mea. Voi ține cont pentru altă dată. În monologul ăsta interior mi s-a părut nepotrivit. Cred că Mircea e cam sperios de felul lui. Citeam deunăzi într-un ziar de mare tiraj că americanii preferă femeile cu sânii mari, autoarea motivând că aparțin unei națiuni tinere și caută pieptul matern. Mă rog, nu știu câtă dreptate are, dar mă face să mă gândesc la unele lucruri... Pe urmă, de unde nevoia de a scrie cu sclipiciuri impresionaNTE (sic! "(ne)impresionaBIL" înseamnă altceva, nu-i așa? Ai încurcat un pic relația între obiect și subiect. „Text neimpresionabil”? Mă faci să râd. Te-ai identificat atât de tare cu textul încât a ieșit porumbelul... câtă sinceritate! :-)...) Încântată de trecere, anyway. Cristina, nu știu cum se face dar „textele palide” îmi amintesc de „fețe palide” și „piei roșii”. Dacă nu-ți plac textele cuminți, deși, din punctul meu de vedere, ăsta nu e un text cuminte, pot să-ți spun că eu am scris și „savage” (pe alt site), dar m-am cam plictisit la un moment dat. Prea multe săbii interioare, unghii înfipte în grumaz, mușcături din obrazul propriu, nigerience la proțap... Pentru ce? Nimeni nu mi-a răspuns. Sau cel puțin nu mi-a spus ceva direct. Textul de mai sus exprimă liniște? Nu știu cum ai ajuns la concluzia asta, dar poemul a fost scris din disperare. Mă bucur totuși că am reușit să o maschez. Mă mir totuși că lipsa unui sân nu-ți transmite nimic. Că cineva îi roade pe dinăuntru. Cred că nu suntem la concurs de miss pe Hermeneia. Există și o evadare aici, dar în interior. Ai ceva împotriva acestui tip de evadare? Eu una nu. N-aș vrea totuși să dezvălui prea multe de la început.
francisc -
monica, nu trebuia sa fiti agresiva, nici sa faceti aluzii. sau acuzatii. nu asa reactioneaza o persoana educata la ..."neintelegerile" celorlalti. si, in plus, si doamna (cred). am comentat aici pentru a vedea daca raspundeti la comentarii asa cum scrieti. Sa fi avut Mircea dreptate....Nu m-ai facut sa rad. Plang, verisoara.
Aritmosa -
Dorin, ironia mi se pare unul dintre instrumentele foarte potrivite si universale pentru creativitate. Nu pot sa cred ca esti de parere ca „persoanelor educate” le sta bine numai fiind de acord. Ce daca felul cum comentez este diferit de cel in care scriu? Ce daca este asemanator? Exista cumva reguli nescrise in privinta acestui aspect? .
francisc -
da, daca persoanele respective sunt de acord ca nu pot cadea de acord. nu e nimic grav in comentariile tale, totul e ca toata lumea sa fie multumita. lumea e reprezentarea ta. exista reguli insa infirmate de exceptii. crezi ca sunt ironic?
Aritmosa -
Repet, admir pe cel care stie sa invarta cercurile ironiei. Daca tu esti ironic? Da. Dar se poate si mai bine. :-) Toata lumea multumita? Ma indoiesc ca asa ceva este posibil. Orice exista exista in anumite conditii ..."in gura unui alt bolnav" as zice eu. Eu chiar am simtit lucrul acesta.
francisc -
promit: pe viitor ma voi stradui sa nu ma mai invart in cercuri si sa empatizez si mai mult cu scrierile dvs, fie ele poeme sau proza; adica sa nu mai fiu ironic. sunt absolut sigur ca o sa-mi iasa. inchei acum cu un vers care imi place mie mult (sigur cunoasteti autorul) : "cucurigu!"