un sfeșnic două de fapt
note de pian un suport mic harpa
un bol cu ceară
carți
o bicicletă din anii 60
nu cade
doi hulubi pe aceeași stradă
se știu de mici

șaptesprezece ore distanță
ochii tăi încolăciți în inima mea cinci flori pe zi
adică iubire

prima scrisoare de la david
lumina stinsă
oboseala șiroind pe pereți

Camera înghițită de întuneric
Vocea mea răgușită deși nu fumez
Cîteva rînduri scrise în grabă

graba mă face să țintesc aiurea dar asta sunt
nu mă tem de viață
ea mă vrea așa cum îmi vreau eu regele în șah
la ce bună apărarea

drumuri și praf
porniri desprinderi ziduri noi
alt continent
șase ore de somn violent

ceea ce nu știm încă unul despre celălalt
cum îți cobori pleoapele atunci cînd clipești
cum mișc numai un obraz cînd zîmbesc ironic
cum îți dai la o parte pletele lungi cînd te grăbești să-mi scrii
cum tresar cînd primesc un mesaj de la tine
adică iubire

naivitatea ta
inocența mea

cum îți ștergi repede rîndurile cînd rîd prea îndrăzneț la microfon
o zi care se transformă în treizeci o lună care devine un an
împreună
respirația amplă înainte de somn
mișcarea pe o parte și cealaltă
pînă adormi cu imaginea mea în brațe