restanțe

imaginea utilizatorului ygrene

m-am trezit într-o dimineață cu o poftă nebună de a scrie

despre mine și despre fețele colorate
[mi-ai așezat palmele umede peste ochi. sudoarea se picura măruntă și cleioasă ca în noaptea aia în care mi-ai spus c-o să ne închidem pe dinăuntru și-o să ne iubim în șoaptă ca libelulele de-o să ni se spoiască trupurile verzi pe geamuri iar îngerii ăia îngenunchiați pe la colțuri se vor hrăni cu sufletele noastre libere.]

despre libertatea de a urî toamna
[singura mea libertate se rezumă la tine. vorbesc despre ură ca și cum aș vorbi despre iubire. ți-aș putea goli inima dacă mi-aș așeza gura pe pieptul tău dintr-o rasuflare așa cum toamna într-o mișcare inversă spulberă lumina roșul nudurile]

Proză: 

Comentarii

Nicoleta, dupa cum vezi, statutul tau pe Hermeneia a suferit o schimbare. Asteptam in continuare texte valoroase si, deasemenea (in masura in care timpul ti permite), comentarii sub textele celorlalti. mult succes.

sper sa nu dezamagesc, insa in ultimul timp nu am mai scris nimic (toate creatiile postate si cele care urmeaza sunt scrise acum mai bine de o luna). in ceea ce priveste comentariile la alte texte, timpul nu prea imi permite, iar de multe ori nu ma simt in masura sau nu gasesc cuvintele potrivite pentru a lasa un mesaj. voi incerca insa. multumesc pt. noul statut.