Stefan, in opinia mea textul e putin ambiguu. Inca de la inceput, mi s-a indus o stare de confuzie, pentru ca nu am stiut daca e vorba despre o definitie ori daca te adresezi direct Alionei. Urmeaza un moment de claritate " aș vrea să fiu din sticlă știu că alionei îi e teamă așa că vreau să nu vadă nimic privindu-mă deci să mă iubească fie și târziu" dupa care se strica tot echilibrul cu furculitele ascunse in cariile dulci. Finalul e foarte bun, insa cred ca multe din poemele tale, ca si acesta, sunt metaforizate excesiv, mult ermetizate intr-un stil minimalist care lasa cititorul fara posiiblitate de interpretare. Pe de alta parte, eu-ca cititor, sunt adeptul sinceritatii, prefer sa se spuna lucrurilor pe nume, de ce nu, sa mi se dea mura-n gura, pentru ca mi se ofera prea putin ca sa pot trage o concluzie cu privire la ce-a vrut sa zica autorul. Oricum, punctul tau forte e atmosfera pe care reusesti s-o creezi in texte, o dezinvoltura calda, urmata de o retragere brusca, un joc al apropierii si departarii care te prinde bine.