Lacrimi şi blesteme urcă
Ca o iederă, pe vise,
Frunzele pe creangă, nedeschise
Stau, tânjesc şi torc încet în furcă.

Vinul e încremenit în viţă,
Vântul s-a clocit de-atâta stare,
Totul este nemişcare,
Necrescută-i o cosiţă.

S-a întors, o clipă, timpul,
Şiţa s-a întors în ghindă
Dar nu e destul şi în oglindă
Mi-a încremenit în barbă, chipul.

Am întors, un pic, la roata vremii.
Nu-i destul şi parcă n-ajută,
Pasu-ncremenit de ciută
Nu mai intelege mersul iernii.

Vino! caldă Alinare
Dorul mi se-noadă-n barbă
Un Isus, Sunt răstignit sub iarbă
Şi te-aştept arzând în lumânare..