lumea a aruncat
sămânţa într-o stâncă
deasupra căreia
a îngrămădit nebuneşte
tot veninul
transformat printr-o artă naivă
în intenţii bune
şi întrebări grave

dându-şi seama târziu
că frica i-a crescut
a încercat să omoare
ceea ce deja îngropase

soarele era sus
iar sămânţa devenise fructul
pe care prea mulţi oameni
îl gustaseră