1.
e târziu
sunt zilele săniilor/
tu nu eşti un rockstar
inima ta nu e de metal
eu plimbându-mi mâna pe
fruntea ta îngheţată
sunt altfel

simt cum pulsează nopţile
înainte de break of dawn ca nişte
stele îndepărtate

/atunci am luat cana ta de vin fiert
şi am plecat pe stradă
luminiţile de crăciun s-au aprins
şi în fiecare bec am văzut chipul tău

puţin trist, puţin melancolic
trosnitura paşilor prin zăpadă
suna ca un colind
şi timpul trecea/

2.
e trenul care merge la cinci dimineaţa
spre timişoara acolo e un băruleţ
unde se joacă poker în serile cu viscol când
nu mai ai ce să aştepţi
doar un troleibuz întârziat să te ducă într-o casă caldă

/mergi pe trotuar şi ştii că
e cineva care are nevoie de tine/
ca un copil orfan care se uită cum dau jos
zăpada de pe maşină sau ca bătrânul de la trei/
bătrân ca şi câinele lui
plimbându-se agale pe străzile
pustii

niciunul din ei nu eşti tu
poate niciunul din ei nu mai este

3.
şi merg tot timpul
înainte
mângâindu-mi obrajii
măngâindu-mi
cu mâinile
pieptul până simt că nu mai ştiu
cine e dumnezeu tu îmi zici că or să mai fie nopţi frumoase
dar tu nu ştii că oamenii au sufletele
nişte câmpii nordice în care
şi ţevile cu gaze îngheaţă de la friguri

/de la timişoara
spre un alt oraş o să deschidem o conservă/o s-o mâncăm
împreună să uitam
cine suntem
sau de unde începe cu adevărat
drumul
urcuşul săniilor
spre inima tăietorului de lemne
prin pământuri îngheţate
pământuri tinere