Mă dor tâmplele de neliniște
caut să înfing ochii într-o fotografie
înrămată de amintiri
cu primele săruturi
în care n-am simțit frigul
trupului

acum ascult vise
cu vocea din tine
le ascund în gânduri
unde pâlpâie lumină
din lungi așteptări

emoțiile încrustate adânc
pe spațiile inimii
fac să sorb o clipă din timpul tău
aproape de respirația ta
simt apocalipsa iubirii
mai întâi vor veni să-ți fure visele
profeții minciunoși născuți să ne despartă
tu nu-i crede
sunt singurul și țin în viață
cântecul nostru
îl fredonez în lipsă de tine
și-l arunc
peste întunericul timpului
ca o punte de lumină
undeva e capătul unui început
oare mă vei recunoaște.