Spre fruntea-ți, soră blândă, unde visează-amărui
O toamnă nostalgică presărată cu pistrui,
Și spre cerul înalt al privirii tale angelice
Urcă sufletul meu, ca-n grădini melancolice,
Credincios, un havuz ce suspină spre-Azur,
Spre Azurul frăgezit de-un Octombrie pur,
Oglindind în bazine langori infinite,
Lăsând pe-apa moartă agonii amorțite
De frunze în vânt și săpând o cărare
Je dis que c’est un excès de fierté
Qui pousse l’homme à s’installer dans cette attente
Comme une fillette assise sur son lit attendant
Que ses jambes
grandissent touchent le plancher
Attente douloureuse
Due à une contraction des muscles
de l’imagination
attendant
autre chose
– Mais est-ce même possible ?
attendant attendant attendant
tirant le fil enroulé sur le fuseau
I bambini che pensano negli occhi
hanno l' inverno, il lungo inverno. Soli
s' appoggiano ai ginocchi per vedere
dentro lo sguardo illuminarsi il sole.
Di là da sé, nel cielo, le bambine
ai fili luminosi della pioggia
si toccano i capelli, vanno sole
ridendo con le labbra screpolate.
Son passate nei secoli parole
d' amore e di pietà, ma le bambine
Comentarii aleatorii