Ești hrana ce îmi ține-n viață gândul,
Ca-n lupta pentru tine să mai sper
Și ploaia ce acoperă pământul
Din care eu – sărac – îmi cresc averi.
Cu tine mă fălesc acuma, însă
Apoi te priveghez ca straja-n cart;
Acum te țin ca pe-o comoară strânsă
La piept și-apoi cu alții te împart;
Mă satur de privirea-ți câteodată
Și după ea tânjesc în alte ori;
Durerea sau plăcerea-adevărată
Elle dit "Allô" et il demande "Pourquoi t’es nerveuse, cocotte?"
Elle: "A quatre heures moins le quart il m’a lancé: Apporte le pistolet. Je lui ai fait: à quatre heures moins le quart je n'apporte plus aucun pistolet."
Lui: "Et qu'est-ce qu'il a dit?
Il a piqué une crise et s'est mis à gueuler: "apporte-le maintenant ou casse-toi"
Lui: "et tu lui as apporté?"
Cercueils de plomb dormaient à poings fermés
Comme fleurs de plomb, funéraire vêtement –
Moi. Le caveau !... il y faisait du vent.
Pour faire pendant, couronnes de plomb grinçaient.
Dos tourné, mon amour de plomb dormait
Sur fleurs de plomb ; j’entrepris de l’appeler –
Le mort – seul. Et moi… le froid y régnait…
Comentarii aleatorii