Elle dit "Allô" et il demande "Pourquoi t’es nerveuse, cocotte?"
Elle: "A quatre heures moins le quart il m’a lancé: Apporte le pistolet. Je lui ai fait: à quatre heures moins le quart je n'apporte plus aucun pistolet."
Lui: "Et qu'est-ce qu'il a dit?
Il a piqué une crise et s'est mis à gueuler: "apporte-le maintenant ou casse-toi"
Lui: "et tu lui as apporté?"
Verrà la morte e avrà i tuoi occhi-
questa morte che ci accompagna
dal mattino alla sera, insonne,
sorda, come un vecchio rimorso
o un vizio assurdo. I tuoi occhi
saranno una vana parola,
un grido taciuto, un silenzio.
Così li vedi ogni mattina
quando su te sola ti pieghi
nello specchio. O cara speranza,
quel giorno sapremo anche noi
che sei la vita e sei il nulla
E anotimpu-n care, prin frunzișul
Rărit și galben - coruri în ruine -,
Înfrigurată-și caută-ascunzișul
Și cântă dulce pasărea din mine.
La orizont lumina se destramă,
Căci soarele sărută occidentul;
Se-ntunecă în mine; morții vamă
Îi datorez: trecutul și prezentul.
Mai pâlpâie în mine o văpaie
Din anii tinereții-n pat de zgură,
În așteptarea morții; viața mea e
piesa lui Pavel Stratan în engleză, varianta Bogdan Geană
The coat hangs on the wall,
There is no sun at all,
Nothing is going right
Since I think of Ghiță,
But Ghiță’s not around,
I lately checked it out,
He left, there is no doubt,
Over the border…
Hard, I find it very hard,
Want, don’t know what I want,
You, like me too, I know,
Ghiță, why you speak no more?
Iubirea mea dospind nu-i mai plăpândă.
Nu m-am răcit chiar dacă buza-ngheață.
(Iubirea scade căutând izbandă
În gura mare, ca o precupeață.)
Cândva și mie, dragostea ne'nfrântă
A tinereții-n mugur, primavara,
Îmi glăsuia, cum filomela cântă
Cu vocea-i tandră, când se lasă seara.
Nici toamna nu-i mai rece sau mai acră,
Decât atunci când ea cânta în noapte,
Comentarii aleatorii