Blestem amarnic inima ce-a-mpuns
Și-n pieptul lui și în al meu. Mai grav
E ca durerea-mi nu-i i-e de ajuns
Și-mi schimbă-amicu-n sclavul unui sclav.
Din ochiul crud mă fur pe mine acum,
Da’n ochii săi cresc tainice scântei,
Mă-ndepărtez de amândoi și-n fum
Mă-nec tăcut de trei ori câte trei.
La sânul tău închide-mă de viu
Ca să-i răscumpăr sufletul căzut
Sub pleoape nu i se ascunde-un soare,
Mărgeanul de pe buze i-a pălit,
De-i albă neaua, sânul ei îmi pare
Posomorât iar păru-i - de-antracit;
Petala roze-i alb-trandafirie
Și fragedă, cum nu-i al ei obraz
Și mult mai multe-arome te îmbie
Decât al respirației talaz;
Ador să o ascult ca-ntâia-oară,
Deși dintr-ânsa nu răsare-un cânt
Și chiar de cred zeițele că zboară,
Traducere după ,,Chant d'automne'' de Charles Baudelaire
II
Ador ochii tăi limpezi cu străluciri verzui,
Dar, frumusețe dulce, azi toate-mi par amare;
Nici dragostea, budoarul, căminul, nimic nu-i
Ca soarele fierbinte, strălucitor pe mare!
*
Și totuși, suflet tandru, iubește-mă, fii mamă
Pentru-un ingrat ca mine, pentru-un necredincios;
Și, soră sau amantă, fii vraja ce ne cheamă
Entro in questo amore come in una cattedrale,
come in un ventre oscuro di balena.
Mi risucchia un'eco di mare, e dalle grandi volte
scende un corale antico che è fuso alla mia voce.
Tu, scelto a caso dalla sorte, ora sei l'unico,
il padre, il figlio, l'angelo e il demonio.
Mi immergo a fondo in te, il più essenziale abbraccio,
e le tue labbra restano evanescenti sogni.
Comentarii aleatorii