Ești hrana ce îmi ține-n viață gândul,
Ca-n lupta pentru tine să mai sper
Și ploaia ce acoperă pământul
Din care eu – sărac – îmi cresc averi.
Cu tine mă fălesc acuma, însă
Apoi te priveghez ca straja-n cart;
Acum te țin ca pe-o comoară strânsă
La piept și-apoi cu alții te împart;
Mă satur de privirea-ți câteodată
Și după ea tânjesc în alte ori;
Durerea sau plăcerea-adevărată
Voilà bien longtemps qu'Amicam attend ce mois d'avril.
On peut déjà mettre le nez dehors
et voir enfin le petit front de Julia. Il sait bien que, s'il l'enserre,
ses moteurs se réchaufferont et son visage s'élancera de son corps-garage pour faire briller les phares de ses yeux.
Ce sont deux tortues, et A. en parle, à quelques kilomètres au nord d'Atlit.
Comentarii aleatorii