în ciobul cel de literă eternă
o venă mi-am tăiat, (pro)verbială
din verb mai iese sânge la iveală,
în noapte caut frica c-o lanternă

în mine spaima este (i)reală,
dar steagu-acela alb arunc în bernă,
m-oi război, în visele din pernă,
cu sânul tău, ce-n lapte-a prins acreală

și punctul vine, repezind binețe
cafeaua-aceasta-i ultima, să știi,
ți-o spun, în plânsul tău, mai cu finețe

Amor -adunătură de prostii-
în părul tău de joc ca-ntr-o fânețe
tot îmi asum ce-n urmă vag rosti-i