era o noapte banală mă gândeam la diferenţa dintre spirit şi materie
la norii interstelari la faptul că apa nu se poate fără foc
sau focul fără apă
la structura cristalină a rocilor şi interstiţiile din rinichi
durerea îmi aluneca pe şira spinării mă gândeam că e un noroc
să fiu o scânteie pe coridorul măturat de vânt
într-o lume de-a dreptul frumoasă unde vine primăvara
cu gustul ei acrişor de livadă de corcoduşi
am o rană perfect rotundă în palma stângă cât să încapă soarele în ea
şi dacă strâng pumnul plouă
după ritmul biologic lumea se întoarce
în peșteri solul minții nu găsește litera cu
simbolul vieții
la răspântii vocalele se aud mai aproape
decolorate de epoci convențiile se mută dintr-o tufă
în alta niciun om să le schimbe
expresia
feței tu-ești-cel-care-seamănă-intrigi
în prima zi din an
dragostea m-a găsit cu toate aşteptările la cap
probabil şi-a făcut o regulă
din vreme ce n-a ştiut cât de scurt este firul
avea nişte noduri
în sânge
eu m-am îndepărtat cu grijă de coajă
fără nicio urmă de inimă rea
spre deosebire de alte timpuri
nu mi-a fost uşor
s-o iau de la capăt
Comentarii aleatorii