azi sunt mândră de cuşca în care m-au închis
e înaltă şi prinsă de cârligul lunii în caz că vreau să zbor
am toată libertatea
gândurile celorlalţi sâsâie în jurul meu ca un cârd de gâşte
furioase că nu mă pot atinge
ţin post de cuvinte rar înghit vreo vorbă emancipată
ca pe-o găluşcă fierbinte
peticul de praf de sub tălpi e mereu altul
slavă ţie viaţă
calc apăsat ca un stetoscop prezic furtuna din rănile pământului
sunt fata în albastru a lui mişu popp poţi citi pe chipul meu calm fericirea
iubito
păzeşte-mă de inima ta pădure în flăcări
fereşte-mi buzele de buzele tale flămânde
nu căuta zăpada în vara asta plină de vicii
nu fluiera vântului să te adie
atingerile mele sînt la fel ca măceaşa de august
ia-le şi pune-le pe arsurile pieptului
te uiţi la nori să vezi dacă ploaia te place şi cazi
uite câte burghiuri ne forează pupilele
merg pe ape din cauza lipsei de drumuri parcă o
rugăciune a scoicii mă-mpinge în buchea adâncului
şoaptele tale spuse în gând sînt bărci scufundate
e prea multă ceaţă
în poveştile electorale
se folosesc cuvinte din cărţi împrumutate
spre secţii de votare merg oamenii cu capete plecate
ca într-un pelerinaj
de moaşte
se fac pomeni pentru cei morţi puşi pe liste
în rând cu lumea
tu omule nu te înclina
vor veni şi la tine şi-ţi vor spune
de stânga sau de dreapta
sigur îi vei recunoaşte după limbile lor
nu-ţi scoate arma
nici crucifixul
singura rezolvare e să-i ignori
mi-ai spus
că nu ești vulnerabilă
că nu poți fi învinsă
că nu-ți pasă
și totuși între degete
ca pe un fir de grîu te țin
gata să fie luat de vînt
gata să zboare
în mintea mea
răspunsuri vin mereu
spre locul unde-ar trebui
să fie singura-ntrebare
dar locul este gol
ca un ecou pierdut
doar vîntul bate
degetele-mi reci
lasă-te asediat, lasă-te cucerit
nimic nu se compară cu mirosul impregnat de amintiri
lasă zilele să ţi se culcuşească la piept
soarbe-le fecioria
şi bucură-te că le-ai dăruit noaptea
lasă-mă să-ţi pătrund printre gânduri
să mă strecor, amant adulmecând pulpele-ncinse
să ar ȋn şoaptă cerurile sterpe
să-mprăştii vise germinate
cu amăgiri deşarte
lasă-ne să ne facem datoria
şi cuvintele freamătă atinse de adierea spaimei
frunze risipite cu speranţa jertfei
dătătoare de viaţă
şi moarte
Comentarii aleatorii