de o vreme, prezentul conjugal îl conjugau impecabil
doar la imperfect. făcură inventarul unor posibilități de evadare, observațiile de comun dezacord le notară într-o agendă

măseaua cariată în doi a dimineților, un genunchi lovit de trepte, apoi se mutară. într-un bloc unde nu mai era nici un loc albastru pentru ei, doar depărtarea dând măncărurilor sare.

venind mai târziu, zări podeaua nerasă purtând urmele mobilelor ca niște lame de cuțit.
în dormitorul copilului, ferestrele se baricadaseră. una avea depresii, alta ținea de urât unei mingi aruncate la cornerul obraznicilor.

zărindu-i genele ude, o întrebă:
tu de ce plângi?
vă spun eu, coborî scara un păianjen bătrân, au intrat amândoi în aceeași cameră și au ieșit fiecare cu câte o alta în buzunar. a fost cel mai scurt cutremur de pământ.

am auzit apoi doar armonicele absențeor.