spre sfârşitul lui februarie
intru în acel ritual tolănit în
baldachinul memoriei
şi anume selectez aţe
vânez ghiocei
dezgrop mărţişoare

când l-am găsit pe cel care
ştiu că-ţi va place
plec să te caut prin satul cu străzi neumblate
de unde-ai uşchito când aveai paişpe ani
întreb pe la porţi bătrânii dacă-şi mai
amintesc de fata lu’ floarea

taică
îmi spun moşii
muică
bătrânele
sfârleaza aia de fată a plecat
în america pe la cutremur

atunci
traversez troposfere şi zone de timp
ultimul petec de iarnă
mă-ndeamnă să mă grăbesc
îmi acordez paşii după
standardele de mers adică puţin mai
vioi decât iepurele
dar mai arar ca broasca ţestoasă
devin clopot şi ceas
înot şi prin calcule
n-aş vrea s-ajung nici mai
devreme nici mai târziu

vreau cu tot dinadinsul să te surprind
ca atuncea demult
suită pe scară la colţul târnaţului
acolo unde primăvara
mereu de 1 martie
îşi depune ouăle
mari cât doi ochi
în cuibul rândunicii