Poezia este întuneric profund.
Un fel de noapte fără lună
Sau peșteră în care sclipesc
Diferite scânteieri de cuvânt.

Poezia este o mână în căutare
Prin întunericul cel mai adânc
Și prinderea ei este un gând
Care îl beau dintr-o suflare.

Cu tulpini căutând în orologii
Fulguia desculță prin fluturi
Dansa și sângera, iar aripile
De umbre le risipea-n bolgii.