cred că vom rămâne agăţaţi noi doi for ever
deprivându-ne de incomparabile pasiuni
perversităţile mele inumerabile
tu despicând mereu forme
qvadraturi în forma de inimă de bună seamă
casa ta plină de sonerii
patul păstrând căldura scrisorilor cu fundă roşie
mă acopăr peste ochi cu o crustă subţire
ca să nu te văd
ca să te pierd la cărţi
să uit că eşti a altuia
365 de zile de an
chiar când fac botul de pluş
tot la el te uiţi
prin sticla afumată de pocnete
neagră ca un noroi necesar
negat, anulat, divizat, derivat
anihilat, decimat, declinat cu zero
împărţit prin suburbii fractale pline de fantome cărlionţate
toate roz, clincăind calcule falsificate
minus cinci
minus eu.