Să te trezești brusc în România, să-ți analizezi autoritar tendința de înregimentare. Să te întrebi aspru ce cauți aici, pe ce lume trăiești, să nu te poți identifica firesc ori de-a dreptul lamentabil cu reperele zonei. Acum ești în România, ai anii potriviți pentru a-ți da seama că vorbești limba lor, a locuitorilor ce trec în grabă pe lângă tine, în ideea că vor găsi pâine și circ la preț moderat. Ani mulți ți-au trebuit pentru o astfel de periculoasă luciditate. Spun periculoasă deoarece reacțiile tale, comportamentul și limbajul au devenit inexplicabile și pentru tine, producătorul, directorul lor executiv. Ce vei face în țara asta săracă și plină de probleme sociale?
se spune că oamenii care au fost abuzați sexual în copilărie devin ori prostituate ori violatori. mă întreb ce se întîmplă cu celelalte abuzuri. cu cei care au fost abuzați emoțional, sau cu singurătate, sau precauție. dar cei care au fost abuzați cu muzică, cu matematică sau cu religie. cei ce au fost abuzați cu imaginea strămoșilor sau cu spiritualitate, sau cu obsesia slăbirii, sau a îngrășării. sau cei ce au fost abuzați cu sentimentul etern al datoriei, sau al fatalității, sau al perfecțiunii, sau al patriotismului. sau chiar cei care au fost abuzați cu iubire, cu permanenta lipsă de bani, sau cu minciună, cu salvarea aparențelor, sau cu obsesia ascunderii defectelor. cei ce au fost abuzați cu sentimentul de inferioritate provincială sau cu superioritatea de clan.
Termometrul arată 38 de grade Celsius. Aştept cu nerăbdare să mă urc în autobuzul pentru Madrid ca să mă răcoresc puţin cu aerul condiţionat. Pe peron oameni de toate rasele. Drumul de întoarcere. Alte patru ore de mers cu o sigură oprire la două ore. Transpir în timp ce mă gândesc la plaja din Guandía şi la apa mării răcoroasă.
în aer pluteşte
uscată căldura -
un porumbel
Pe drumul de întoarcere, privesc pe geam la livezile de portocali, lămâi, mandarini. Tranversez apoi munţii acoperiţi de păduri de brad. Un pod suspendatdeasupra unui lac. Ascult doi marocani ce stau în spatele meu şi mă întreb cum pot ei pronunţa acele cuvinte guturale.
la Radio Lynx am ajuns într-o duminică de iulie. nu, nu ploua atunci, nu era nici caniculă, era doar o zi obișnuită de vară. un click și o altă lume. rămân în prag, întorc privirea, în spatele meu rămane doamna cu rochie lungă, lila și umbreluță cu dantelă albă. Poezia mă urmărește și aici.
(a te urmări Poezia: a-ți lăsa urmele de argint în locul pașilor; a respira)
merg atentă printr-o lume în nuanțe de lila și scări de griuri, la ușă mă așteaptă o pisică mare albă. e
un lynx, aud o voce și cineva se apropie de mine. îl cheamă cosmo și e chatatzean aici în casa
lynxului. mă invită să fiu și eu chatatzean. îmi aleg un nume, ce sunt eu... scriu, sunflower și mă
apropii de timp.
Comentarii aleatorii