A little bit dizzy. Iar am dat cafeaua pe foc. Nu-i nimic, asta înseamnă că după-amiază ne vom pune mănușile și vom spăla aragazul. O să ne stropim în glumă cu apă apoi vom face dragoste.
Încă dormi la ora asta, așa că mi-am permis să rămîn puțin cu mine. Probabil pentru ultima dată. Știi că sunt tot al tău, sper să nu te îmbufnezi dacă întinzi brațul și nu mă găsești acolo. Ți-am zis că pentru tot restul vieții mă voi trezi înaintea ta ca să pot face totul firesc.
Curios cum viața te poate întoarce pe toate fețele și în cele din urmă lasă din tine doar ceea ce trebuie să însemni nu ceea ce ai fi vrut tu să fii.
Voi avea o aniversare ciudată. Refac tot drumul pînă la punctul acesta pînă la dimineața asta în care tu dormi cu gura puțin deschisă ca și cum ai vrea să-mi spui ceva.
dimineața nu pot respira amplu, am sentimentul că îmi fug sori cu plete albastre prin piele și îmi închid porii, amețindu-mă până la alunecări în abis.
aș vrea să mă trezesc ca după un dans acvatic, să devin lucidă și neînchipuit de vie, câteva minute doar, atât cât să pot uita amprenta celor duși, amprenta lor aici, înăuntrul meu.
pot spune în fiecare secundă cine a trecut prin viața mea și nu mai este. cine a atins cerul și nu s-a mai întors decât pentru a mă trezi din somnul meu verde.
mi se întâmplă prea des să aud caii morții în galop, să mă asurzească nechezatul lor plin de fericirea că au mai prins un suflu pentru celălalt tărâm.
și au venit marile călduri. peste care nu știu cum vom putea trece. poate îmbrăcați cu șorțuri de azbest sau plumb ca într-o secție de radiologie. acolo am văzut pentru prima dată ce se află în mine. priveam pe un monitor la plămânii mei. aveam gura căscată ca un copil care are polipi.
plămânii mei erau ciudați ca niște vălătuci de sârmă ghimpată.
tăcerea e un fel de liniște.
noaptea e un fel de liniște.
berea e un fel de liniște.
dulapul e un fel de liniște.
lumina e un fel de liniște.
liniștea e un fel de liniște.
Noi îi spuneam Mingiuţă. Nu pentru că ar fi fost rotofei ci pentru că era tot timpul tuns chilug din cauza păduchilor. Mingiuţă avea şapte fraţi locuia pe malul gîrlei într-un fel de coteţ. Părinţii lucrau la lăptărie şi ăsta era singurul lucru bun: avea lapte şi brînză tot timpul. La fel mirosea tot timpul.
azi plouă, am închis computerul. scriu într-un caiet vechi: libertatea e ca atunci când iubești, libertatea e ca atunci când nu mai iubești. libertatea e ca atunci când mergi cu metroul și schimbi pentru angels. cobori scările și simti că ai putea să nu mai atingi ultimele trei trepte, ai putea să le sari, le sari pentru că e de ajuns să crezi că ai putea zbura, să crezi că ai putea fi liber.
Comentarii aleatorii