***
…în vremea asta toate scrisorile se destrămau
la o simplă atingere
cum oasele unor hulubi îngheţaţi
sub streşini de lagăr.
încă o crimă perfectă şi vom fi liberi
liberi pedepsei
da, Rodea, în curând voi fi
Sonia ta
cea îndelung zămislită în ceara păcatului,
până atunci
să ne oprim lângă o bornă a întâmplărilor
la margine de cer improbabil,
să inspirăm sulful
acestui prezent
ne salvează înecul în somn
ca-ntr-o moarte
cu nuferi.
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Adriana, sa ma ierti, dar alt poem decat "da, Rodea, într-un mâine utopic mă voi numi Sonia cea îndelung zămislită în ceara păcatului" n-am gasit pe aici desi am cautat, cu atat mai mult cu cat poemul l-am gasit recomandat pe agonia cu comentariu favorabil in aceeasi idee de la Emilian si de la Valeriu si de la Pal, de la toti deodata adica. Rosinante.
Dihania -
îi dau dreptate lui bobadil. fragmentul citat de el e reusit. in rest, o amestecatura cam fara sens sau care vrea poate sa spuna mai multe decît poate
Dihania -
scuze pt exprimare. fara primul "poate"
Sancho Panza -
te iert, Andu - cum as putea sa nu iert pe cineva care, iata, imi citeste textele pe doua situri, cu atata interes incat nu vede comentariile din subsol decat fragmentar? :) Ce-i drept, uitandu-ma la semnatura, ma intreb daca n-or fi de vina ochelarii... Dealminteri - te inteleg si marturisesc - si eu te citesc fragmentar, prefer comentariile tale - mereu imi amintesc de copilarie... aaa...si bine ai revenit pe Hermeneia! :) Matei, ce sa zic? e minunat cand doi oameni sunt perfect de acord. sa ne citim cu bine. :)
Oriana -
Spre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
Oriana -
Revin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.
Aranca -
Titlul "poveste cu nuferi" părea să promită mai mult, dădea o nuanță patetică și m-a trimis indirect în universul poetic al lui Lucian Blaga: ("Vei plânge mult ori vei zâmbi? Eu nu mă căiesc c-am adunat în suflet și noroi! - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineață-ți va ucide-odată visul că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineți, în care eu ți-oi zice fără umbră de căință: "Nu știi că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" ) Din păcate, trecerea în altă gamă lirică utilizând laitmotivul personajelor din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski e subțire, nu văd legătura lor cu nuferii și/sau "oasele unor hulubi înghețați" și textul dă senzația nefirească unui ghiveci, literar vorbind... Cât despre citate, iată unul din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski: "sărăcia nu este un viciu[...]dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu. In sărăcie mai păstrăm încă noblețea sentimentelor înnăscute. In mizerie însă, nu le mai păstrează nimeni niciodată!" Nu am înțeles din comentariul anterior ce s-a dorit prin utilizarea adjectivului "heterogen" (care este utilizat în egală măsură cu "eterogen")...cred că era vorba despre alt adjectiv acolo ce sună pe aproape.
Oriana -
Aranca, am tastat "h" pentru că traducerea sa în engleză începe cu "h", de acolo provine greșeala mea. Mi-am dat seama după ce trimisesem comentariul. Cuvîntul respectiv se scrie cu "h" și în franceză, de unde e importat de fapt. Accepția este cea uzuală, expusă prima în dex, pentru adjectiv, în sensul de întreg ale cărui părți sunt de naturi diferite, diverse.
Sancho Panza -
Marina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
Sancho Panza -
erata*: exact la asta ma gandeam...
Aranca -
Există o corelație între citat și textul tău. Dar trebuie să analizezi cu atenție "Crimă și pedeapsă", din punct de vedere al utilitarismului, conceptului de culpabilitate tragică, dualismului și al moralei hedoniste din romanul lui Feodor Mihailovici Dostoievski.
Aranca -
De fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
Sancho Panza -
Nu, Aranca, am reinceput sa scriu poezie de doi ani - pentru mine, in text de un an este foarte vechi. :) Pe cele "din tinerete" nu le mai am. Iar acesta, [in care unii au reusit sa gaseasca (totusi! ) ceva..].a fost scris cu doua zile inainte de a-l posta pe Hermenia. Felicitari pentru precocitatea ta - dar asta chiar nu inteleg: ce legatura esta intre faptul ca ai invatat o poezie la 12 ani - fie ea si din Blaga - si textul asta? Sau ca, tu, la 12 ani, citeai Crima si pedeapsa? Ar trebui sa reactionez...cum?! Sa spun si eu, la randul meu, ce anume citeam la 12 samd? Da, exista o trimitere la "numai din noroi cresc nuferi" acolo si e asa de evidenta, incat nici macar nu merita vorbot despre ea...parerea mea. aaa, si textul "nu vrea sa speculeze nimic". el spune. atat.
Sancho Panza -
erate* :in text si vorbit. daca mai sunt si altele, imi cer scuze.
Sancho Panza -
iar daca, de fapt!, comentariile tale au alta tinta si subsolul acestui text este folosit asemeni Libanului in ultimul conflict din Orientul Mijlociu - cu atat mai trist.
Aranca -
Sunt foarte surprinsă de reacțiile tale și nu înțeleg la ce te referi. Nu înțeleg ce caută Libanul aici... Eu am încercat să îmi expun punctul de vedere, menționând că acest text este slab, insuficient tratat, utilizând elemente heterogene care nu devin unitate, literar artistic vorbind. Nu au cum. Dacă privești comentariile mele din ultimul an la textele tale, vei constata că am avut punctele mele de vedere personale. Nu înțeleg de ce aici ești atât de refractară criticii. Dacă te-a deranjat vârsta la care citeam Dostoievski și Blaga, te rog să mă scuzi. A fost doar o confidență colocvială. Cunosc o persoană (tare dragă mie) care plângea în hohote prin casă în clasa I, de mila prințului din "Prințul fericit", pe când colegii desenau bastonașe și linioare. Și pe la 3 ani știa toată "iarna pe uliță" funcție de ilustrație, chiar și pe sărite...
Sancho Panza -
bine, Marina - imi cer scuze si eu pentru izbucnirea de dimineata. cred ca am nevoie de o vacanta - atata tot.