bunica şi amy winehouse

mă uit la teleenciclopedia după atâţi ani de sâmbete omeneşti
acelaşi istorii ale atâtor săptămâni goale cu pielea întinsă

amy winehouse a ars în propria-i magmă fie-i ţărâna uşoară
aburul spirtului a zburat a ieşit pe fereastră din casa ei
s-a oprit într-un nor încă nu ştie ce e halenă sau altceva
va fi şi ea împăiată pentru seara de gală iar am schimbat canalul

bunica îi spunea telecineclopodie era mirată de ce vedea auzea
în cutia aia care închidea toată lumea iată de ce-ar fi putut fi în stare
sau n-ar fi făcut niciodată dacă ar fi venit pe pământ într-o altă casă
din alt sat de departe ar fi atins cu mâna elefanţii şi lebedele negre
ar fi fost vecină cu omu'ăla care a inventat moartea prin bombă atomică

dar eu ştiu că ea ştia totul fără să iasă pe poartă după doar o privire
spre deal la apus dacă va fi vreme bună sau un cataclism ne aşteaptă
mă uit la teleenciclopedia şi mi-e bine ca şi cum aş auzi aceeaşi poveste
care începe cu un moş şi-o babă aveau o nepoată numită codiţa

*

teleenciclopedie

fraţii medici înjunghiaţi în catedrală burta ei încă digeră fatale
conspiraţii iată primăvara lui botticelli o pânză despre imaginea
unei femei bălaie pe numele ei florentina lupul naparleste periodic
se pregăteşte ca şi mine pentru marea vitrină a palatului de cristal
în care vor înţepeni exponatele încă mobile din bestiarul lui dumnezeu

nimic nou aceleaşi senzaţii la vocile familiare ale crainicilor foşnetul
salcâmului pe coasta dealului bâzâitul muştelor în bucătăria de vară
unde bunica atârna sedila cu urdă la scurs răspunsul ei când întrebăm
ce simt oamenii când mor uite vezi tu bolovanul ăla de pe drum
aia simte şi mortul în groapă o mână de ţărână învelită în piele
se mişcă pe pământul care se învârteşte într-una o locomotivă cu abur
pregătită să deraieze dincolo de porţile terminus ale uzinei

*

mobilă şi durere

nu mai sunt atentă acum mă gândesc să-mi cumpăr mobilă nouă
pentru ca aerul să se împrospăteze ca în casa bunicii
să arunc tot ce e de prisos scrisorile patul cu tăblie sculptată
pendula plantele tablourile fauviste cărţile prăfuite şi hainele vechi
să-mi aşez pe podea câteva cuburi uşoare şi o saltea de paie
ceva minimalist alb-negru sau galben deschis care se pliază se strânge
se face minuscul ceva fără greutate precum pelerina de la niagara
în care de departe mă văd ca o pungă de plastic dusă de vant

o ţin cu oglinda pentru ploaia cea mare în trusa de farduri
ceva care mă acoperă mă apăra lângă ceva care mă transformă
în altceva ce poate fi privit nu se strică şi nu are sentimente
o mobilă fără durere pentru o casă decopertabilă recondiţionată
de taxidermistul celebru al cărui portret îl aşternem pe pânză
după curăţarea epidermei de toate organele interne de fluide
respectiv îndepărtarea gustului a văzului auzului a iubirii a urii

alt trup pentru hainele bune va trebui să-mi cumpăr atunci
alt suflet voi avea de vândut sau de dat cât încă sunt atât de
mândră de mine de nu-mi mai încap în propria-mi piele