Uneori îmi plac cuvintele/
mă joc cu ele
dându-le de-a dura pe stradă
şi ele se lovesc de oameni
intrându-le-n gură
ca să le iasă pe fund atâta diarie /verbală /
de dimineaţă
pe stomacul gol îi ard o vodkă, un wisky, un co… nu , nespălatule, coniacul se bea la cafea
după o masă sofisticată
la o recepţie sau în societatea / înaltă
a parveniţilor
Într-o zi, un măgăruș postmodern se plimba pe câmpie
În dinți c-o păpădie.
Nu era –vai!- să fie o așa grozăvie plimbarea în sine pentru asin
(nici măcar nu era măgarul lui Buridan, ci un simplu magar din moși-strămoși)
Dacă nu sărea în grădina lui Ficino
Zicând “ninonino”
Am zice c-ar fi avut o zi ca-n rai
Dar puse copita și, vai,
Se cruci: prin față-i trecea o iapă din stână
noi şi moartea
o frămîntăm în palme
ca pe un cocoloş fierbinte
auriu de mămăligă
un pui de brînză
îşi topeşte inima înăuntru
şi totul este să nu o scapi
din mînă
oricît de fierbinte ar fi
să nu atingă ţărîna
sau cenuşa
de la marginea vetrei
pentru că pentru ea
gustul lor este ca sîngele
pentru fiară
ca sărutul
ameţitor frămîntăm moartea în palme
pînă o ieşi ceva
suavă parodie după textul „Pînă în martie” al Corinei Papouis
nu vă luați după doamnă
e o căsătorie aranjată de Bacovia
cu un domn de plumb
veți fi mereu singuri la masa lungă de porumb
cu ochii blegi tînjind după W-ul poeților
cocori ai melancoliei
gura ei plină de
gingii roz trandafirii
vă spune cu siguranță prostii
cu gust de sex
voi le savurați în gînd
tușind cu înțeles în batista de borangic
îi lingeți talpile mirosind a ambră
scriind imaginar un poem
da îmi voi face o funie
din coșmaruri încă vii
din sicrie plutitoare în derivă
Comentarii aleatorii