vine o vreme când vrei să îl cunoști pe dumnezeu. chiar dacă n-a fost cu tine când ți s-au dus părinții, azi îi treci pragul. îi intrii în casă. dimineața la slujbă, seara în rugăciune. le vorbești copiilor despre el, le pui sub pernă acatistul maicii domnului.
(despre) dumnezeul lor
//Zid de apărare ești Fecioară pentru toți monahii drept credincioși, păstrătorii fecioriei și ai curăției. Pentru aceștia ai hotărât ca muntele Athos ales de tine, să fie neprimitor femeilor ca locuitorii monarhi să viețuiască acolo fără ispita păcatului, punându-și în tine singura nădejde de mântuire […]// (Icosul 10)
Oare dacă te voi trage de păr, vei ști care dintre noi a fost? Nu, nu o voi face, mă întrebam doar așa. Uneori iubitele se mai întreabă dacă iubiții lor sunt cu adevărat fideli, cu adevărat întregi acolo sau poate că sunt doar păsări, care se adăpostesc iarna sub sânii lor.
buricul meu nu e ca buricul altor bărbați. femeilor care mi-au cunoscut goliciunea mama le spunea o poveste. cînd m-am născut eram agitat iar medicii mi-au tăiat strîmb ombilicul. uneori o văd cum își duce mîna la pîntec. e gol. ca apartamentele pe care le-am vîndut azi.
îmi place să fiu bărbat. îmi place să fiu bărbat mai ales cînd plouă atunci deschid ochii mă forțez să fie cît mai larg deschiși apa intră în ochi mă ustură sunt bucuros e ca și cum aș plînge lucrurile pe care nu am putut să le plîng.
îmi mai place să fiu bărbat cînd montez plăci de rigips pe tavan. atunci plăcile se sprijină în moalele capului sudoarea se scurge pe șira spinării adorm mulțumit am luat parte la ceva cu adevărat important.
ne amestecăm până la acele linii paralele în care timpul nu mai are decât sensul energiilor curgătoare. cel ce luptă are mereu această chemare spre alte corpuri. întâi ne cuprindem fără brațe și privim palmele cu ochii închiși. respirăm împreună, de la stânga la dreapta, până când firul invizibil se face incandescent, arătând limitele.
uneori visăm. ne pierdem importanța, ne rupem obiceiurile. improvizăm alte forme. cândva erai vulturul. iar eu te priveam cu ochiul violet. ne destrămam amintirile, priveam împreună de la un capăt al eului la celălalt, până când nu ne mai puteam intersecta. abia atunci conștientizam atingerea.
Campania electorală a început, orașul e invadat de banere, concerte și difuzoare prin care candidații își fac cunoscute intențiile politice.
Cum părăsești orașul, agitația electorală scade direct proporțional cu distanța.
Dacă pînă la Sagna se poate circula în condiții relativ bune, spre Bîra cratele din șosea te fac să te întrebi pe ce suprafață a lunii ai asenelizat.
Cîmpurile patriei sunt aproape pustii. Ici colo mai vezi un tractor sau un plug tras de cai. Singurele semne ale agitației electorale sunt posterele de pe stîlpii de iluminat din care îți zîmbesc, mai oficial sau mai cum i-a pus fotograful, candidații locali.
Comentarii aleatorii