note

imaginea utilizatorului Virgil

meditație de duminică

...

Oamenii ne îndeamnă să fim cinstiți cu noi înșine. Și o spun cu convingere. Ca și cum ar fi un fel de panaceu sau o mare eliberare. Fără să știe poate, sărmanii de ei, ce ne paște atunci cînd acceptăm în final să o facem. Cum devenim praf de pușcă iar iubirea devine scînteie. Vezi, de aceea cei mai mulți, imensa majoritate, se mint, se ignoră, se evită pe ei înșiși, și pot dormi atît de liniștiți. Și le merge bine. Atît de bine.

Proză: 
imaginea utilizatorului survivivore

Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare

fenomenologie

Producerea de existenţă prin scris e o dimensiune umană a cărei monadă e inumană.
Orice încercare de reducţionism ar fi inutilă, mai ales dacă luăm în calcul interferenţa de planuri autor-lectori (dar de ce nu, şi multiplicarea acestui proces în infinite proiecţii posibile). Mai mult, trăim deja cu impresia că s-ar putea ca suma interferenţelor spaţiilor mentale să fie cel puţin la fel de amplă ca şi spaţiul însuşi.

Proză: 
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Minuscule

gânduri

Nu poţi să îţi împarţi cu alţii propriile vise. Nu există jumătate dintr-o umbră sau jumătate dintr-o linişte.

Fii logic şi ei vor spune că eşti idiot. Fii emoţional şi ei vor spune că nu te înţeleg. Fii amândouă în acelaşi timp şi ei vor spune că eşti nebun.

Amintirile sunt ca frunzele toamnei care nu mai pot să cadă de pe copacii care se usucă.

Non idem este si duo dicunt idem, spune bufniţa privighetorii.

Când eram copil mă învăţau că seva viţei se preschimbă în vin. Există un vin cu nume religios, Lacryma Christi. Aşadar, nu vă îmbătaţi cu Dumnezeu.

Proză: 
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

ora unu a venit

era o uşă înaltă şi albă cu clanţa în dreptul inimii mele. ciocăneam discret să intru în audienţă la dresorul de păianjeni cu cruce. un om gras şi roşcovan care-şi mesteca mustaţa tacticos. eram udă de emoţie şi caldă ca puiul abia ieşit din găoace. bărbatul vorbea chicotind ascuţit fiindcă se ştie că moartea nu e un lucru aşa serios ca viaţa. înghiţi un nod în gât dintr-un colţ de stea care ţi-a mai rămas. ca atunci când bei lapte după vărsat de vânt. uneori numai soarele îţi mai rămâne şi mori iarna. alteori te scuturi de stele şi lună din păr ca salcia de toamnă.

Proză: 

Pagini

Subscribe to note