Ȋţi spun că o să vină vremea când monştri de zăpadă
o să fie deasupra fiecărui habitat uman
spânzurat de întuneric
cei mai mulţi oameni rămân în case
unii dezgroapă drumurile spre păduri
aici oamenii se hrănesc beau sânge cald
după luni de zile se întorc
îmbrăcaţi în blană pene şi piele
intră în case
se hrănesc beau din supravieţuitori.
nu.
se dezli(peşte) de pe tacăm
o canapea mehlem
acolo
îmi sunt
un breloc uitat pe cuţit
mă învârţi în jurul tău
până mă doare fiecare bucăţică
si-ţi alunecă gelozia
direct în inima
înmugurită
de la tocurile mele
parfumate cu mehlem
vrei să fur
nu.
umple-mi venele cu mehlem
să-mi vibreze ursuleţii pe cap
uite, o minge de fotbal îmi doresc
să sparg cel puţin 23 de geamuri
din care să curgă multe
multe biblioteci
Mintea mea are pumnii luminoși ca niște lampioane în districtul roșu.
Și fiecare curent electric din creier poartă răni infinitezimale. Sunt peste tot
crustacee bolnave. La fiecare recalculare o gravidă macină pe burta ei
pietrele care m-ar putea lovi. Mintea mea impură se pregătește de iarnă
și caută o formă de sensibilitate care să se asorteze cu asta.
aurii se prind sunetele de mâini
formând cercuri în memorie.
atât de ostenit sunt încât
nu mai pot să număr valurile
ce mi se izbesc de tălpi.
amintirile se desprind de mine
străpungând distanțele
dintre spumă și zbor
când rana mi se așează ca o insulă
în apa ta
în așteptarea pescărușilor obosiți
de atâtea țipăte.
sub pliscuri
închid ochii precum un miez de pâine
destul de umed
închid ochii și tac...
Comentarii aleatorii