mi-am închis pleoapele
niciun gând n-a mai rămas pe dinafară
de la o zi la alta
doar cerul mai dă semne de viaţă
sufletele din pieţele publice nu se târguiesc într-o singură limbă
în folosul renaşterii
nu toţi caută un loc mai aproape de oameni
nu toţi iubesc sărmanii
într-atât încât să li se ierte totul
presiunea e atât de mare încât
ceva amorțește
se îndoaie fie ele și scuturi sau cusăturile străzilor
absorbind pașii, oamenii
iar mașinile cu girofaruri albastre
ne depășesc în continuu
pentru că oriunde este ceva mai important
în acest moment decât noi
pe drumurile pe care se merge/ acel casino
unde gamblerii joacă și pierd / când ies afară își dau seama că nu au nici o altă șansă decât să joace, să piardă
mi-ai spus
că nu ești vulnerabilă
că nu poți fi învinsă
că nu-ți pasă
și totuși între degete
ca pe un fir de grîu te țin
gata să fie luat de vînt
gata să zboare
în mintea mea
răspunsuri vin mereu
spre locul unde-ar trebui
să fie singura-ntrebare
dar locul este gol
ca un ecou pierdut
doar vîntul bate
degetele-mi reci
Comentarii aleatorii