cu trupul făcut pâlnie
ascult
marea fierbinte peste nisipul răscolit
cerul lipit de pământ ca o lubeniţă coaptă
departe şi înalt peste tot glodul
adunat sub talpă cât un munte
e ţara mea
locul unde pun degetul pe mămăligă
pe steaua din fruntea cerbului
pe funia clopotului din biserica veche
de la apus până la răsărit
albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii de la început
întreabă dacă vreau o păpuşă
la culcare îmi potrivea perna cu greieri
auzeam scările coborâte zilei de luni
cu săculeţul de gât şi biletul în mână
aşteptam un tramvai
la fiecare oprire simţeam iubirea
dar nu voiam să cresc din greşeală
îmi doresc leagănul unui copil
de părinţi mă bucur în suflet
să nu fac gelos vreun înger cu complexul oedip
fumez tot ce-mi trece prin minte
până la filtru buzele tale
deschise de fum
dimineaţa,
o vergea de lemn între capetele căreia sunt întinse
căutările
împânzite căutări de oameni ambulanţi,
la marginea capitalei,
grăbiţi să scuipe soarele din ei
pentru o halucinaţie rece
la pachet cu
prima şi ultima lovitură
nimic nou
câţi n-au mai trăit aşa
şi totuşi e un strat atât de subţire încât fiecare
se zbate între coardele aceleiaşi bălţi
Comentarii aleatorii