Adevărul de duminică, mutilând la pagina 17 literatura universală
Un ziar adevărat nu iese Duminica. După principiul că și ei sunt de-ai noștri, opinez de la bun început că nu îi poți permite unui jurnalist să zămislească un reportaj pertinent într-o zi când toți semenii săi își fac de cap, improvizând pe tema datului cu capul în ușă, deoarece din start ne-am confrunta cu un articol părtinitor. Cum naiba să scrii de bine despre unul care huzurește, când tu te dai de ceasul morții? De aceea consider ziarele de Duminică mincinoase și nepotrivite. Cu atât mai trist devine subiectul acesta, cu cât foaia care mi-a picat în mână se mai numește și ADEVĂRUL. ADEVĂRUL DE DUMINICĂ mie personal îmi miroase a qui pro quo eufemistic.
Înțelegerea fenomenelor cunoașterii și culturii în legătură cu viața (în accepție de viață psihică, spirituală sau devenire cosmică) constituie încercarea școlilor filozofice neoromantice germane de la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20. Aceste școli poartă denumirea generică de „filosofia vieții“.
După „Timp interior”,ianuarie 2008 şi „Criza de timp”, martie 2009 „Ceasul al treisprezecelea, sau Contratimp”, mai 2010, este cea de a treia expoziţie de ceasuri artizanale, găzduită de Casa de Cultură a Studenţilor din Petroşani, - expoziţie aparţinând fotoreporterului Sorin Oprea şi maestrului coregraf Nicolae Nicoară.
Nu am cunoştinţe ca, undeva în lumea asta, cineva să fi realizat asemenea “nebunii” artistice.
Nu îl cunosc și nu am de a face cu Andrei P. Velea. Sună de parcă am fi certați, nu? Ei bine da. Nu suntem. El este un sensibil și inteligent debutant (pentru că numai dacă ești și inteligent poți emite așa: transcrie individul poemele pe hârtie:// smulse din habitatul lor natural, ele par înşiruiri/ aberante de cuvinte. este o realitate a fiinţei pe care,/ ori de câte ori îşi spală urechile,/ omul vag o aruncă ţevilor...), un mai tânăr confrate care are frumoasa ocupație de informatician, ceea ce nu îl împiedică (mai cunoaștem cazuri) să facă o figură frumoasă (cum ar spune un fotbalist) prin volumul său prim, Gimnastul fără plămâni apărut în condiții grafice excelente la Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2010.
Sunt fericit că România nu a reușit să se califice în finala concursului Eurovision 2008, atât de fericit că parcă îmi vine să îl propun pe Marius Moga „cel mai mare român al tuturor timpurilor”, ba chiar cel mai mare român și în comparație cu niscaiva străini. Iată încă o dovadă că românul, atunci când vrea să fie corect și-o ia drept în nas, de aici problema națională cu deviația de sept de nu ne mai recunoaște nimeni, vorba ceea, e vremea să redevenim celebri.
Comentarii aleatorii