Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora
la care cucii imperiali se duceau la culcare
ca să facă loc altor păsări pline de ciudațenii
formale, purtând uniforme caligafiate cu pana unei
colege sacrificate,aleasă prin sorți aleatorici
care să extrapoleze orgoliile functionarilor mărunți
ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa
superiorilor influențiali
așteptând favoruri și acareturi după cum performau
în luptele de dincolo de islaz.
Gheișele își purtau povara post feminității lor
în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat
pe brazdele abstracte trasate cu linia
de bambus pe planuri sobre emoțional.
Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu
credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși
doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă
In perioada 23-27 martie a avut loc la Paris la complexul expozițional Porte de Versailles, a 27–lea ediție a tradiționalului « Salon du livre », o manifestare internațională culturală de anvergură la care au participat peste 1100 de expozanți printre care și România.
Este o seară, una dintre primele seri ale lui iunie 2011, când ascultând ultimul album al trupei blackfield: welcome to my DNA, am decis interior să mă îndrept spre lungile drumuri dragi , drumuri care m-au transformat lent, cum apa insistă făcându-și loc spre necunoscut. Iar aceste drumeții sunt pentru mine relecturile. Pentru că de fiecare dată descopăr ceva care îmi devine mai apropiat. Deja e noapte, s-a mai răcorit. Citesc două cărți dar am să vă povestesc numai despre una. Am să las De la moarte până în zori a lui Thomas Clayton Wolfe unde sunt adevărate bijuterii stilistice narative, povestiri cu mare impact asupra mea și voi încerca a spune, în felul meu, câte ceva despre Mirabile Dictu a poetului remarcabil, nu doar în opinia mea, Virgil Titarenco.
Lucrările de gravură expuse în spațiul muzeului, sînt doar o parte din colecția de stampe a lui Eugen Dutuit (1807-1886), un mare admirator a lui Rembrandt. Eugène Dutuit a reușit să realizeze visul unui colecționar adevărat, adunînd timp de 50 ani, de studii, cercetări si achiziții, aproape 400 de gravuri rembrandtiene. Din păcate, nu a reușit să obțină exemplare din toate gravurile marelui maestru. De menționat că din cele 290 de plăci de cupru originale atribuite lui Rembrandt se mai păstrează în zilele noastre doar 81.
Comentarii aleatorii