Azi noapte am revăzut cîteva părți din Balanța lui Pintilie, o jumătate din Nunta Mută și alte cîteva bucăți din alte filme românești mai vechi. Am făcut cum fac unii cînd amestecă băuturile pentru un altfel de gust, pentru o ieșire din rutină, din comun. Și brusc mi-am dat seama că mai sînt șase luni pînă la sfîrșitul anului, șase luni pînă cînd se vor împlini douăzeci de ani de la revoluție. Și am simțit un gol în stomac. Douăzeci de ani?! A fost ca și cum m-aș fi oprit brusc pe marginea unei prăpastii în ultima clipă înainte să cad. Inima mi se ridicase ca un scafandru fără oxigen în tîmple. Unde au trecut douăzeci de ani? Și ce caut eu aici? Întotdeauna am avut senzația că am în spate, undeva la îndemînă o ușă.
Unii spun că superficial. Alții că indolent. Indiferent. Ipohondru. Arogant. Excesiv de nervos. Egoist. Greu de suportat. Posibil și mincinos. Laș. Incult. Realmente prost. Și câte și mai câte. Foarte probabil să fie totul adevărat.
nicolae dospește în burtă vreo zece copii bine hrăniți unii mai mari alții mai mici.
așezați chitiți încolăciți unul în jurul altuia cât să încapă fără colțuri între măruntaie
căci lui nicolae îi plac rotunjimile. zice-se c-a-nvățat el la școală că viața e cerc.
de-atunci a început să deseneze cercuri –
a făcut unul pe capu’ lu’ ta-său dar vezi bine omu’ nu era bisericos și i-a zis nevestii să pună mâna să șteargă cu treanța năzbâtia
i-a zis mă-sii apoi să-i scornească și lui o vârtelniță mergătoare așa cum aveau băieții de pe mala. mă-sa n-avea timp să-i facă mendrele.
domnule stradivarius de ce nu ați sculptat în lemn de abanos vioara să nu mai trăiesc în roșu permanent eu nu am suflet din esență dură e o urmă pe o partitură interpretată stângaci
nu mai este timp pentru vioară domnule stradivarius spectatorii au părăsit loja înainte de primul dezacord ei ascultă doar simfonia rațiunii într-un preludiu al silogismelor imperiale
simțirea nu mai poate fi ascultată la ateneu luminații sunt surzi la cordul deschis încastelați în aceeași existență labirintică
așteaptă un alt kafka
domnule stradivarius să păstrăm cireșii nesculptați
Comentarii aleatorii