Anton Paporoteanu paralizat de durere şi uimire îşi privea frumoasa soţie şi încerca să-şi revină din şocul suferit şi-ar fi dorit să urle, să strige, să... să facă ce fac toţi bărbaţii când se află în situaţia lui.
Broboane mari de sudoare i se prelingeau pe chelia-i lucioasă, iar el nu avea putere să ducă mâna la buzunar după batistă.
Încă nu venise vremea să deranjeze apatia acelui stejar bătrân şi singuratic, pentru a-i sacrifica vâscul. Fructele lui străluceau atrăgător. Era pată de culoare în mohoreala clisoasă. Toate acele drumuri repetate, cu aceleaşi gânduri, având doar un reper vizual, i-au rămas în memorie ca o singură călătorie în momentul în care s-a apropiat zdrobind covorul de ghinde, şi-a sprijinit bastonul de arborele secular, mângâind asprimea scoarţei şi imaginându-şi puncte de sprijin pentru escaladare.
Rămase o clipă agățat între cer și mare, albatros în plutire inconștientă. Sarea îi umplea sufletul de castele și coloane umede, închizându-l în marele circuit. Era straniu, trecere în nimic inconsistent și rece ca o cavernã bolnavă. Marea își alerga valurile, lingând nisipul trist și pustiu. Iluzia vapoarelor se prelingea pe linia orizontului cu neastâmpãrul copilãriei. Își dădu drumul pe faleza roasă de arșița vânturilor, cari molfăind trecerea vremurilor.
Pielea fusese bătută cu forţă. I s-au aplicat diverse tratamente până ce a căpătat culoarea şi moliciunea dorite. Vecinii nu ripostau. Erau obişnuiţi cu pocniturile şi cu mirosul înţepător. Ştiau şi cât o să dureze. Trebăluiau, prinşi de cele ale zilei.
Totul a început în timpul unei plimbări. În dreapta, sub căminul A, șobolanii adulmecau micul dejun. La parter, unii mai îndrăzneți se cățăraseră și atârnau ca un ciorchine de banane trecute de plasa cu mâncare. Se agățaseră cu lăbuțele rozalii de mânerul unui borcan și rodeau să ajungă la ciorba iuțită cu ardei și piper. Deasupra la primul etaj un student pământiu trăgea dintr-un chiștoc. Probabil pariase pe unul dintre luptători, pentru că de fiecare dată când exemplarul pirpiriu cu urechi uriașe, de elefănțel Dumbo, ajungea pe capac, spectatorul emitea sunete guturale de încurajare, ce alternau între horcăit și fluierat, după dispoziția plămânilor. Mai sus la catul doi o fată spăla geamurile. Un individ gras de la patru își revărsase burta peste pervaz și îi cerea numărul de telefon.
Comentarii aleatorii