Shiro. Soto de
Arare ga hutte
Bannin wa
Minna dekaketa
Kono heya de
Maru kappu kara
Ocha wo nomu
Saigo no kisetsu
Hajimatta dake
Castel. Afară
Grindină în cădere
Gărzile toate
Au plecat de la posturi
În odaia mea
Dintr-o ceașcă rotundă
Savurez ceaiul
Doar ultimul anotimp
A început, în sfârșit
scot cap precaut pe fereastră
cum tragi de sertarul cu morți de la morgă
deasupra alt sertar
și capul vecinului de la trei
printre begonii/ viespi și mușcate
și scrum de țigară
aruncat normal peste mine
scoate rotocoale de fum
ca niște cearcăne de mucegai pe tomată
din cenușa zilei de ieri
îmi salvez inima
are și oglinjoară/ na/
să te vezi mai bine !
Din volumul "Lumina si umbrele ei", Ed Jacques Bremond, 2006
o lumină tresare
un sunet se prăbușește
privirea se sfărâmă
gest împietrit de-a lungul brațului
degetele surde fărâmițează vocale
gestul a amețit
în acest unghi exact al silabei
- îngheț surd al gestului -
vocea cade
sunetul se sfărâmă
la cotitura frazei
întrevăzut sens în absență
- suflu privire voce -
aceeași transparență suspendată
aburește oglinzile
îmi beau yerba maté încet
tu doar
culori de tablou
în rame groase
mirosuri de piele și fum
călărim un pampas bicefal
mîna ta
răsfiră nesomn
părul meu aspru
și negru
tu doar
curele de bici
în pieile taurilor
șoldul tău
arcuire dulceagă
între două sorbituri
de mate
tu doar
aștepți următorul tango
încordat
Comentarii aleatorii