uneori munții din care se nasc zidurile
visează respirația femeilor
tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea
devine târziu lespede pe somnul fluturilor
uneori zidurile din care se naște murirea
se închid peste vise gestante
tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni
legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
viaţa mea sfârşeşte aici / într-o seară de duminică
după ce crucea şi globul de pe catapeteasmă s-au răcit
niciodată nu am simţit mai multă nedurere neiubire neteamă
e asfaltul gol şi sec pentru tălpile mele/ cutia de rezonanţă nu mai are ecou
păşesc asimetric/ am sufletul otova/ nu am nimic mai bun de făcut
Comentarii aleatorii