pietrele aveau un cântec al lor
ce atingea desăvârșirea
dar cine-l mai ține minte?
ceva împrăștie atenția
amintirile umflate de apă
se leagănă în adânc
și eșuează pe țărmuri pustii
depărtate
les pierres-
elles avaient leur musique
particulière
absolue
mais qui s'en souvient encore?
quelque chose disperse l'attention
les souvenirs renflés d'eau
ondoient dans l'abîme
din vol "Contre-jour"/ du recueil "Contre-jour"
Aproape de lume
Din departele cenușiu,
cerul invadează râul,
se insinuează în freamătul vegetal, pulsatil;
furnici, luciole mijesc prin rădăcinișul
ierburilor - gângănii curioase, flămânde;
libelulele
zvâcnesc în lucirile dimineții sfinte
reflectate,
din apă.
Prin verdele tulbure de octombrie
tufănica scoate un ochi galben,
minuscul, mirat peste poate.
Suntem aproape de lume.
Comentarii aleatorii