n-am știut
cum se subțiază norii
înflorind
printre cochilii albastre
și n-am știut
glazura ochilor tăi
de rhodos
revărsată
prin mine
nevăzută
indescifrabilă
stand-by
eu doar îți silabiseam
textura catifelată
a mâinilor
încremenite-n
marmură
…prind conturul tău
dimineața
îmbrăcată doar
în neliniștea ta…
uneori munții din care se nasc zidurile
visează respirația femeilor
tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea
devine târziu lespede pe somnul fluturilor
uneori zidurile din care se naște murirea
se închid peste vise gestante
tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni
legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
Comentarii aleatorii